Când vorbesc cu oamenii despre AI, cea mai mare temere e legată de locurile de muncă. Anxietatea e validă și un studiu recent publicat de Massachusetts Institute of Technology, SUA (MIT) o confirmă, dar schimbă perspectiva asupra unde pot apărea următoarele riscuri legate de securitate joburilor.
Lucrarea se numește Project Iceberg și a fost realizată în parteneriat cu Oak Ridge National Laboratory, folosind unul dintre cele mai puternice supercomputere din lume. Echipa a simulat interacțiunea dintre 151 de milioane de angajați americani și peste 13.000 de instrumente AI, cartografiind mai mult de 32.000 de competențe distincte. Important de subliniat este că vorbim despre ceea ce tehnologia poate face deja astăzi.
Vârful aisberg-ului
Știrile vorbesc constant despre concedieri în IT, iar cercetarea confirmă că aproximativ 2,2% din piața muncii americane e deja expusă în aceste zone (cam 211 miliarde de dolari în valoare salarială). Pare mult, dar e doar vârful aisbergului, de aici și numele proiectului.
Masa reală e de cinci ori mai mare. Aproape 12% din valoarea salarială totală (1,2 trilioane de dolari) se află în zonele de back-office: procesare documente, coordonare internă, analiză financiară, administrație, servicii profesionale.
Ce măsoară și ce urmează
Cercetătorii MIT subliniază că indicele lor nu prezice pierderi de locuri de muncă, nu oferă cronologii de adoptare și nu calculează efecte nete asupra ocupării. Impactul real va depinde de strategiile companiilor, de adaptarea angajaților, de deciziile de reglementare și de condițiile economice.
Ceea ce oferă este o posibilă proiecție în viitorul apropiat (2026-2027) și o hartă a vulnerabilităților similar modului în care zonele seismice identifică expunerea fără a prezice când va avea loc un cutremur. Știm unde sunt riscurile, chiar dacă nu știm exact când se vor materializa.
Datele sugerează că al doilea val de impact major va fi în zona de back-office. Este posibil ca aici companiile vor fi tentate să regleze scăderile de volume pentru a păstra creșterea prin optimizare de costuri.
Ne așteptăm să vedem începând cu 2026 posibile concedieri și din aceste zone, în prima fază în SUA, spre 2027-2028 și în România. Asta depinde de mai mulți factori, cei mai importanți fiind presiunea de a implementa AI și graba de a obține ROI din tehnologie.
Context românesc
Pentru România, contextul e specific dar nu diferit în esență. Adoptăm AI lent, sub media europeană, dar asta nu ne protejează ci doar ne face vulnerabili și nepregătiți. Fiecare companie are funcții administrative, de raportare, exact acolo unde capacitatea tehnică a AI-ului există deja.
Vedem că România sare peste o parte din etapele de evoluție și majoritatea companiilor vor adopta soluții la cheie, ceea ce înseamnă că pierd o parte din potențialul avantaj competitiv, poate unic, al acestei generații.
Nu e despre înlocuirea oamenilor, cel puțin nu în sensul simplist în care apare de obicei în discuții. Este despre a înțelege unde modul de lucru se transformă și cum să ne pregătim să ghidăm această transformare.
Organizațiile care vor avea un avantaj sunt cele care înțeleg unde îi afectează și construiesc capacitatea internă de a răspunde strategic.
Angajații care vor trece cu bine peste această transformare sunt cei care își diversifică competențele. IT-iștii spre procese de business și soft skills, cei non-tehnici spre competențe tehnice și adoptarea AI în modul de lucru.
Cu cât mai repede, cu atât mai bine, iar în final, linia dintre tech-nontech (oameni și companii) va deveni din ce în ce mai greu de trasat.